Plăceri deviante

Nu-mi mai aduc aminte dacă m-a surprins sau nu faptul că observ cum merg înspre din ce în ce mai mari ciudățenii în ceea ce privește parfumurile. Nu știu dacă le mai pot eticheta drept ciudățenii, din moment ce în asta constă nișa – în a propune compoziții pentru toate gusturile. Chiar și pentru amatorii de perversiuni olfactive.

Pentru prima dată mi-am descoperit înclinații perverse („perverse” pentru mine însămi, în ipostaza de dinainte de nișă) cînd am mirosit Fumidus Profumum Roma. Următoarea etapă a fost Nostalgia Santa Maria Novella. Dar mi-am conștientizat și acceptat pe deplin latura perversă de-abia în decembrie anul trecut, în jurul parfumeriei Créateur5d'Émotions (adică înăuntru și în afara ei, mirosindu-mi încheietura parfumată). Proprietara parfumeriei și-a luat rolul în serios atunci cînd am rugat-o să-mi propună ceva ciudat. Mi-a propus mai întîi Rien État Libre d'Orange (pe care am de gînd să-l descriu, mai devreme sau mai tîrziu), iar apoi (printre alte cîteva parfumuri pe care nu le-am reținut)...

Lonestar Memories

Tauer Perfumes

În recenziile pe care le-am citit, Lonestar Memories e descris drept parfum cu notă dominantă de piele. Pentru mine însămi, nu e neapărat așa – asta fiindcă îl simt drept un parfum complex, unde acordul de piele nu se referă deloc la piele fină, la mănuși din piele de căprioară sau din piele întoarsă à la Daim blond Serge Lutens, ci la o piele de-abia tăbăcită, sau în curs de tăbăcire, care emană mirosuri de care mă simt atrasă și pe care le pot numi perverse. Cu personalitate, pe care nu se sfiește s-o afirme sus și tare. Mai ales tare.

Lonestar Memories se deschide cu o notă dulce, siropoasă și condimentată, pe care însă o acoperă (dar nu o elimină) repede un miros de smoală, uleios și sărat, de fum și de ceea ce soțul meu a numit plin de dezgust, punînd degetul pe rană, „substanța care e folosită pentru dezinfectarea toaletelor publice”. Și pe care eu m-am grăbit s-o numesc creozot – asta în dicționarul meu mental; nu știu în ce măsură se potrivește cu realitatea, fiindcă n-am avut niciodată ocazia să miros creozot așa, pur și simplu. În același timp, am conștientizat faptul că, în fond și la urma urmei, dacă e să fiu sinceră, întotdeauna m-a fascinat mirosul de dezinfectant de toalete publice (nu Domestos, ci ceea ce se folosește de exemplu în tren, habar n-am ce e). N-o să merg pînă la capăt în perversiunea mea și n-o să afirm aici că mă fascinează mirosul de toalete publice, adică cel pe care dezinfectantul se străduiește să-l acopere. No way – ăla nu mă fascinează deloc. Dezinfectant și atît.

Iar cînd nota siropoasă se retrage în fundal, Lonestar Memories miroase exact a ceea ce se poate întîlni în trenuri (emanat de un soi de pastile albe, lăsate pe undeva la iveală – dacă astea sînt sursa mirosului – eu le asociez). Bineînțeles, pe lîngă smoală și fum.

Dar cînd fac afirmațiile de mai sus, nu vreau deloc să sugerez că persoanele care ar îndrăzni să poarte Lonestar Memories se expun la riscul de a mirosi ca un WC public. Departe de mine intenția asta și departe realitatea asta de Lonestar Memories. Nu – cum spuneam, Lonestar Memories e un parfum complex. Dezinfectantul e undeva, acolo, dar îmbinat cu diverse alte note, care împreună creează un efect dulce, sărat, lemnos-fumuriu, condimentat (coriandru – mi se pare – care iese în evidență cam după vreo oră-două, în compania unei unde de vetiver) și îndrăzneț. Nu e aspru: nu se simt margini tăioase sau acorduri care, independente de altele, dau pumni în nas. Dacă Lonestar Memories poate fi perceput ca un mare pumn în nas, e totuși un pumn întreg – bine construit, cu degete lungi și osatura bine conturată, acoperit de o mănușă din piele maro închis, de foarte bună calitate, care nu pretinde deloc a fi o mănușă de demuazelă. (poate fi, în schimb, o mănușă de cowboy, dată fiind inspirația parfumului)

Riscuri, din păcate, există: soțul meu se opune hotărît lui Lonestar Memories, fiindcă, zice, n-ar putea suporta să miros a dezinfectant. Amenință (în mod serios) să-mi arunce flaconul pe fereastră, dacă cumva îmi va trece prin minte să-l cumpăr. Din fericire, unde sînt dezavantaje, apar și avantajele. Totul e relativ: n-a protestat cînd mi-am cumpărat Nostalgia (care, în comparație cu Lonestar Memories, pare a fi un pumn mai subtil). Dar nu-i nimic – mi-am făcut rost de un eșantion de Lonestar, pe care am de gînd să-l testez, mai devreme sau mai tîrziu, în afara casei. Atunci o să-mi dau seama dacă și pe alții îi deranjează sau nu, și dacă da, o să mă dedau perversiunii doar în singurătate și între patru pereți.

Ceea aș recomanda tuturor: în weekend, dați-vă cu Lonestar Memories și uitați-vă la un western. Dacă nu vă plac westernurile (cum e cazul meu), vă recomand Dead Man cu Johnny Depp, care e absolut senzațional și are avantajul de a adăuga o notă de nebunie la perversiunea deja existentă a parfumului.

So long, cowboy!

Concentrație: apă de toaletă

Persistență: 10 ore și mai bine, impresionantă pentru o apă de toaletă

Note olfactive: note de vîrf – geranium, semințe de morcov, salvie; note de mijloc – birch-tar (o substanță distilată din lemn de mesteacăn; nu știu cum se numește în română), labdanum, iasomie, cedru; note de bază – myrrha, tonka, vetiver, santal

Disponibilitate: Créateur5d'Émotions, First in Fragrance

Autor: Andy Tauer

Surse foto 1,2:

http://petticoatsandpistols.com/2008/03/07/rugged-hunky-cowboy-attire/