Foarte devreme în cariera mea de cititoare a blogurilor de parfumuri și de împătimită a parfumurilor de nișă, am descoperit o denumire fără legătură cu vreo casă anume, care în lista de recenzii constituia o categorie separată (spre deosebire de celelalte parfumuri, aflate sub denumirea mărcii, sau casei de parfumuri – Dyptique, Lalique etc.) - 10 Corso Como. M-au intrigat și aliterația din denumire și curbele trasate de literele c și o, care împreună cu cercul lui 0 și linia dreaptă a lui 1 au fost preluate în proiectul grafic al etichetei parfumului. Între timp am aflat că denumirea provine de la adresa unui concept store înființat de Carla Sozzani la Milano. Am citit și cîteva recenzii, dar cum n-am reușit niciodată să țin minte cum miroase parfumul Tam Dao Dyptique, tot așa n-am reușit să țin minte cum anume ar trebui să miroasă 10 Corso Como. Golul din memorie mi-l pot explica doar prin faptul că, socotind după descrieri, am considerat că 10 Corso Como nu miroase a nimic interesant din punctul meu de vedere. Pînă cînd, în sfîrșit, mi-am făcut rost de o mostră și am reușit să-l miros. Concluzia? Citiți mai departe.
10 Corso Como
Primul lucru pe care l-am observat cînd am primit eșantionul a fost culoarea parfumului, sau, mai exact, lipsa ei. Parfumurile cu care am avut pînă acum de-a face (sau, cel puțin, cele pe care mi le amintesc) au o culoare anume – în general nuanțe de galben, mai mult sau mai puțin intense. 10 Corso Como, în schimb, e absolut incolor, ceea ce e cu atît mai interesant, cu cît contrastează puternic cu mirosul. Pe care eu personal mi-l imaginez drept maro-auriu.
Asta fiindcă 10 Corso Como se încadrează în universul meu olfactiv în aceeași categorie ca și Baume du doge și Bois d'Ombrie Eau d'Italie sau Straight to Heaven Kilian. Nu știu cum să descriu categoria altfel decît prin asociere cu pictura sau sculptura gotică – genul ăsta de parfumuri îmi evocă lemnul poleit cu aur.
sau
Conotațiile religioase ale exemplelor de mai sus nu sînt întîmplătoare, fiindcă în categoria despre care e vorba cîteodată simt tămîie (sau ceea ce îmi imaginez eu a fi tămîie), iar pe lîngă tămîie – alcool (rom, coniac, whisky etc.). Cu alte cuvinte – cu totul altceva decît apreciez eu în parfumuri.
Dar dintre cele cîteva parfumuri-membre ale categoriei „poleite” pe care le-am mirosit pînă acum, 10 Corso Como mi se pare pe departe cel mai interesant. Începe cu un acord de alcool, care mi se pare cunoscut, deși nu prea pot să-l plasez undeva anume – țuică? Palincă? Inițial acordul de alcool devine din ce în ce mai dulce (probabil că e vorba de santal, pe care însă n-am învățat să-l recunosc), dar revine la caracterul de țuică bună. Și anume, din dulce devine foarte curînd uleios-sărat, iar nota asta sărată (asemănătoare cumva cu măslinele) devine o minunată contrapondere pentru fondul dulce. Iar ceea ce mă încîntă apoi și mai tare e apariția din fundal, cu pregnanță crescîndă, a unei note de oud care se înscrie perfect între dulce și sărat. Mai tîrziu, elementul sărat se retrage, iar în prim plan trec santalul (?) și oud-ul. Parfumul redevine auriu-luminos-opulent, dar undeva în fundal persistă notele întunecate care îl destabilizează și care îmi plac atît de mult. Nu sînt o mare amatoare de oud, nici o mare cunoscătoare: nu m-a molipsit deloc oudofilia care în ultimul timp pare să-i fi apucat pe mulți creatori de parfumuri. Dar în contextul ăsta anume, în compoziția lui 10 Corso Como, oud-ul sună intr-adevăr bine.
10 Corso Como e un parfum în general elegant, bogat și sofisticat, dar potențialul respingător (pentru mine) al atributelor de mai sus e neutralizat de aspectul aspru, îndrăzneț al parfumului. Se pare că parfumul a fost reformulat acum ceva timp și că versiunea originală era și mai întunecat-îndrăzneață. Dar mie acum nu-mi rămîne decît să visez la ceea ce-a fost cîndva, dar îmi e inaccesibil, și să mă las încîntată de ceea ce am.
În ciuda așteptărilor, mă declar impresionată.
Concentrație: apă de parfum
Persistență: cîteva ore
Note olfactive: santal, tămîie, mosc, trandafir, geranium, vetiver, oud
Disponibilitate: First in Fragrance
Autor: Olivier Gillotin
Ilustrații:
"Buna vestire" de Simone Martini (1333) și fragmentul altarului creat de Veit Stoss din biserica Sf. Maria din Cracovia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu