În momentul de față înclin spre vetiver, piele, fum și alte note ciudate și mă feresc (precum necuratul) de tămîie, care îmi place ca atare dar care în parfumuri mă deranjează ca un guler prea strîmt. Nu îmi plac smochinele, tuberozele, iasomia și (în majoritatea cazurilor) trandafirul. Nu percep moscul (sau anumite ipostaze ale moscului, încă nu știu). Nu mă înnebunesc după parfumuri orientale, florale și marine. Nu știu dacă aș putea suporta parfumurile gurmande.
Nu iau în seamă demarcații precum „parfumuri feminine/masculine” sau „parfumuri de zi/de seară” (de fapt cred că nu le prea agreez pe așa-zisele „de seară”, adică pregnante și elegante) și nu am vreun așa-numit signature scent, deși mi-am găsit idealurile (temporare?) în anumite categorii, precum vetiverul sau trandafirul.
Cred în schimbare și subiectivitate: sînt convinsă că peste ceva timp o să mă îndrept și înspre alte mirosuri decît cele ce mă pasionează acum și sînt absolut convinsă de faptul că fiecare percepe și apreciază parfumurile în mod personal. Îmi place să citesc ce scriu alții despre parfumuri și să descopăr puncte comune sau diferențe față de reacțiile mele la aceleași parfumuri.
