Portocala metalică

Cu marca Comme des Garçons am făcut cunoștință personal la Madison. Atunci am aflat că a fost înființată de creatoarea de modă Rei Kawakubo, care e japoneză. Iar acum cîtva timp am ajuns la concluzia că, într-adevăr, parfumurile Comme des Garçons care mi-au plăcut au un ceva anume japonez (mă întreb dacă aș fi ajuns la aceeași concluzie dacă n-aș fi știut că firma e japoneză).

Cu (deja) mulți ani în urmă Japonia mă încînta la culme, atît de mult încît mă gîndeam în mod serios să dau examenul de admitere la facultatea de filologie japoneză. Îmi plăcea partea vizuală a Japoniei, și anume culorile și perfecțiunea la care sînt aduse orice, cît de mici, detalii: bunul gust absolut și calitatea uluitoare a multor produse cărora eu personal nu le-aș fi acordat atîta atenție sau pe care nu le-aș fi asociat niciodată cu calitatea sau frumusețea. De exemplu: hîrtia pentru scrisori cu nervuri și scame colorate (nu știu ce sînt, dar chiar seamănă cu firele de praf, sau scamele care plutesc în aer), sau felicitări imprimate în relief (pe cînd mie personal mi-ar ajunge o coală obișnuită A4 sau o felicitare plană). Mă mai impresionau și ritualurile prezente oriunde în viața cotidiană – mi se părea că ritualizarea absolută conferă un sentiment de siguranță permanentă: cum să nu te simți bine atunci cînd în relațiile cu ceilalți nu există nici un element imprevizibil (pe atunci mi se părea că imprevizibilul e periculos).

Între timp, m-am gîndit mai bine și de mai multe ori, drept pentru care am început să văd dedesubturile situației. Și mi-am zis: „Aha! Deci așa stau lucrurile! Japonezii sînt scrîntiți.” Perfecțiunea mi-a apărut dintr-o dată drept un simptom al compulsivității, fiindcă am observat cum imperfecțiunea (un element atît de important în estetica japoneză) e adusă la asemenea culmi, încît devine contrariul ei însăși. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării – se creează, pas cu pas, o imperfecțiune perfectă: cum e, de exemplu, în cazul ikebanei sau ceramicii folosite pentru ceremonia ceaiului.

Și, pe lîngă asta, la orice pas în Japonia e prezent un soi sau altul de perversitate; e de ajuns să privești cu atenție, și imediat îți sare în ochi. Observi o grămadă de cazuri de fetișism (conotații erotice ale lenjeriei de adolescente – purtate! sau ale uniformelor de școlărițe) și alte deviații sexuale (e de ajuns să citești un fragment din creațiile literare ale lui Murakami Ryu, sau chiar și Yoshimoto Banana, deși cea din urmă e mic copil pe lîngă primul). Frumusețea în actul de a muri (pregătirea atentă, cu dragoste chiar, în infime detalii, a propriei sinucideri) – ce poate fi mai pervers?

Așa mi se par a fi și creațiile casei de modă Comme des Garçons, inclusiv unele parfumuri – sînt scrîntite. De exemplu, Harissa sau Guerilla 1.

 

Harissa
Comme des Garçons

Harissa e un parfum simplu, de o simplitate absolut japoneză. Despre parfumurile lui Jean-Claude Ellena se spune că sînt precum poezia haiku transferată în domeniul olfactiv – simple și pline de rafinament. Dar nu despre o astfel de simplitate, à la Ellena, e vorba aici. Harissa e, după părerea mea, un parfum simplu, dar nu elegant-distins, ci fără pretenții, care în simplitatea lui balansează la granița scrîntelii. Precum sacoul Comme des Garçons de mai jos: simplitatea și culoarea neagră de la exterior contrastează cu nebunia căptușelii:

Precum indică denumirea ei (sosul tunisian de ardei iute), Harissa de la Comme des Garçons e picantă. Ardeii iuți (chili) sînt roșii, iar gradul de saturație a culorii și caracterul ei suculent sînt atît de ridicate, încît par gata-gata de a face ardeiul să explodeze.

Mirosul de ardei iute proaspăt cînd îl tai cu cuțitul nu e iute în sine, dar intră în nări precum un fum sau abur și, deși nu irită fizic, se simte drept iute. E uimitor cu cîtă fidelitate e redat mirosul gustului iute al ardeiului, culoarea roșu-intens și prospețimea lui, în parfum. Exact așa miroase Harissa: proaspăt-efervescent și iute. Am citit opinii ale altora, care spun că nota iute apare doar la început, după care se estompează. Eu însă o simt tot timpul – de pe pielea mea nu dispare, ci e în mod evident prezentă, pe un fundal care îmi amintește de portocale. O prietenă de-a mea zice că Harissa miroase a cuișoare. Am deschis așadar borcănelul cu cuișoare, ca să compar mirosurile. Și, într-adevăr, se aseamănă, dar mirosul de cuișoare e foarte concentrat și destul de dulce. Harissa nu e dulce, ci proaspătă și suculentă, drept pentru care mie îmi amintește de portocale.

Dar asta nu e tot: combinația de portocale și ardei iute creează o impresie ușor metalică, ceea ce mă face să mă gîndesc la roboții sau diversele alte mașinării hi-tech din Japonia. Iar prezența simultană a acestor trei însușiri, sau elemente – portocala, iuțeala și caracterul metalic – fac din Harissa un soi de oximoron: un parfum căzut de undeva din cosmos. Scrîntit.

Și, în final, Harissa îmi amintește de fetișurile mele personale, de unele mașinării de uz casnic care mă lasă cu gura căscată de încîntare, precum expresorul de cafea Ascaso Dream sau mixerul Kitchen Aid. Neapărat roșii.

În concluzie – dacă Harissa e scrîntită, mi se potrivește.

Concentrație: apă de toaletă
Persistență: vreo două-trei ore, dar are o persistență incredibilă pe textile
Note olfactive: portocală roșie din Africa, ardei iute (chili), angelică, șofran, nucșoară, cardamom, tomate
Disponibilitate: Madison Perfumery, First in Fragrance, Luckyscent

Autor: Bertrand Duchaufour

Surse foto:

Foto 1 - http://www.japanese-tea-ceremony.net/ceramics.html

Foto 2 - creații Rei Kawakubo, http://www.nytimes.com/imagepages/2005/01/03/magazine/09style.2.html 

Foto 4 - http://www.selectism.com/news/2008/07/28/comme-des-garcons-fall-print-lined-blazer/ 

Foto 5 - autor Giorgio di Iorio, www.flickr.com/photos/ gioischia/1328880284/