Recenzie de carte: "Perfumes. The A-Z Guide"

Acum ceva timp (și ce repede trece timpul ăsta: acum cîteva luni, de fapt), mi-am spus că n-ar fi rău să-mi îmbogățesc cunoștințele teoretice legate de parfum. Am căutat pe internet cărți, pe care le-aș putea cumpăra și am dat peste Perfumes. The A-Z Guide, de Luca Turin și Tania Sanchez. Am ezitat mult timp: cartea e de fapt un index de recenzii de parfumuri, și nu un compendiu de cunoștințe despre parfum, iar nu toate opiniile despre carte de la Amazon.com sînt pozitive. Dar pînă la urmă mi-am cumpărat-o, fiindcă mi s-a părut interesant să compar părerile mele personale cu recenziile din carte.

Mi-am comandat-o pe Amazon, am primit-o. Am răsfoit-o și... Nu pot să spun că mă încîntă.

În primul rînd, pentru că nu știu cine ar putea fi cititorul căruia îi e adresată cartea. Judecînd după prima ei parte (primele 5 capitole dinainte de recenzii), ar fi un absolut începător în ale parfumului – adică o persoană aflată la începutul drumului care duce spre nișă. Capitolul „Chemistry and art”, care se vrea a fi o foarte sumară istorie a parfumului (7 pagini!), e de fapt o scurtă istorie a utilizării ingredientelor sintetice. Și, în același timp, singurul capitol care oferă informații. Celelalte patru capitole conțin îndrumări pentru începători: nu credeți în ceea ce spun producătorii de parfumuri de masă, aveți încredere în propriul nas; etapele care duc de la statutul de iubitor la împătimit al parfumului; cum să alegi un parfum; diverse categorii olfactive ale parfumurilor bărbătești; despre cum bărbații nu dau doi bani pe cum miros și cum ar trebui să-și schimbe atitudinea față de parfum. Mai există și un capitol cu întrebări și răspunsuri (FAQ) – după cît timp se alterează parfumurile; dacă parfumurile conțin ingrediente de origine animală, sau nu; dacă ingredientele naturale sînt mai bune decît cele sintetice; dacă un flacon cu atomizor e mai bun decît unul fără atomizor, sau viceversa ș.a.m.d. După părerea mea, cele 60 de pagini inițiale nu conțin nimic în plus față de ceea ce se poate găsi cu ușurință pe internet – multe dintre cele mai cunoscute bloguri despre parfumuri oferă chiar și mai multe informații de genul ăsta. Pe lîngă faptul că odată ce începi să ai de-a face mai des cu parfumurile (de nișă sau nu), singur ajungi la majoritatea concluziilor din carte.

A doua parte a cărții, adică recenziile ca atare (despre parfumuri de nișă și nu numai), sînt mai degrabă pentru avansați decît pentru începători. În cazul parfumurilor, ai nevoie de timp și experiență ca să-ți formezi simțul critic propriu sau ca să capeți încredere în propriul nas. Exact așa se întîmplă și cu recenziile: de-abia după ce citești mai multe recenzii pentru același parfum și le compari cu impresiile personale, ajungi la concluzia că nici o recenzie nu conține adevărul absolut. Recenziile lui Luca Turin și ale Taniei Sanchez sînt bine scrise: lectura e plăcută, iar mesajul autorilor despre fiecare parfum e exprimat foarte precis. Dar nu conțin deloc adevărul absolut – de fapt, de multe ori sînt departe de orice adevăr. Problema e, în primul rînd, concizia: e imposibil să iei în serios o recenzie de o singură propoziție sau de cîteva rînduri (iar majoritatea recenziilor nu au decît cîteva rînduri), care se rezumă la a comunica impresia principală a autorului/autoarei, fără a intra în detalii. De exemplu, în cazul lui Dzing! Luca Turin nu spune decît că miroase a carton; nu amintește deloc de nota animală sau de piele care, după părerea mea, sînt aici dominante și determină reacția (pozitivă sau în multe cazuri – negativă) față de parfumul ăsta.

În al doilea rînd, multe dintre recenzii mi se par a fi răutăcios-subiective. Evident, fiecare dintre noi e subiectiv atunci cînd e vorba de parfumuri – parfumurile scot la iveală diverse amintiri personale, preferințe sau antipatii. Răutatea și ea e posibilă – de exemplu, atunci cînd ai impresia că creatorul parfumului a stricat un anumit acord care promitea mult. Aici în schimb răutatea și subiectivitatea par a proveni din anumite antipatii personale – n-o pot suferi pe Mona di Orio sau Alessandro Gualtieri e un încrezut, așa că o să le critic parfumurile. Iar parfumurile cîtorva case sînt criticate în mod consecvent și răutăcios (de multe ori într-o singură propoziție sau două). Ceea ce mie personal nu-mi place. Evident, habar nu am cu ce anume a greșit Mona di Orio față de Luca Turin – poate că într-adevăr e nesuferită. But still...

În concluzie, cartea e amuzantă, dar în nici un caz „one of the best books I have ever read”, cum zice o anumită India Knight pe copertă (probabil că n-a citit foarte multe cărți – zic eu cu răutate). Aceleași parfumuri sînt descrise pe multe bloguri mult mai detaliat și fără genul de subiectivitate care îi caracterizează pe autorii cărții. Nu știu dacă aș recomanda-o – e ieftină la amazon.co.uk, deci achiziționarea ei nu ne-ar lăsa o gaură prea mare în buzunar. Dar pe de altă parte – sînt atîtea bloguri gratuite...

Date bibliografice:

Luca Turin, Tania Sanchez – Perfumes. The A-Z Guide. Profile Books, 2009