Driving me mad

Nu mă refer la parfumul pe care vreau să-l descriu azi, ci la o anumită notă, pe care o identific fără urmă de îndoială (am întîlnit-o SIGUR în Rien État Libre d'Orange și în Nuit Noire Mona di Orio), dar nu sînt în stare s-o numesc. Problema e cu atît mai acută, cu cît nota respectivă e în același timp respingătoare (drept pentru care Nuit Noire nu va ajunge în dulapul meu cu parfumuri) și fascinantă (drept pentru care m-am hotărît să-i mai dau o șansă Nimicului – sample on the way).

Să identific, dar să nu pot numi, note olfactive mi se întîmplă destul de des. Uneori ajung la denumiri, alteori nu. Pînă acum am reușit să identific două: tuberoza și smochina. Cu smochina a fost simplu: știam de la început că anumite parfumuri miros a smochine; le-am testat și, prin excludere, am ajuns la nota respectivă. Cu tuberoza a fost altfel: mai întîi am mirosit-o în Fracas Robert Piguet și am ajuns la concluzia că parfumul e ok, dar conține ceva care nu-mi place. Între timp am mai dat de cîteva ori peste cevaul respectiv, iar cînd am mirosit Carnal Flower Frédéric Malle (unde tuberoza e în prim plan), mi-am spus: „Aha! Deci asta e tuberoza”. După care, cînd am mai întîlnit nota respectivă, mai întîi am identificat-o după miros, iar apoi i-am confirmat prezența întrebînd consultanta de la parfumerie, în informațiile aflate pe ambalaj sau pe pagina de internet a producătorului. Și aici, în fond și la urma urmei, a fost simplu.

De data asta însă e mai complicat. Cînd am descoperit Rien și Nuit Noire, nu mi-a trecut prin cap să întreb ce anume e acel ceva care mă chinuie. Acum, cu Dzing!, mi-am propus să abordez problema în mod logic și organizat. Mi-am zis: „Din moment ce producătorii oferă liste ale ingredientelor principale, va fi de ajuns să citesc cele trei liste (pentru fiecare parfum) și să găsesc nota comună. Dar, din păcate – dezamăgire. Singurul cuvînt comun tuturor e „piele” (dar asta nu-i tocmai piele! Îmi place la nebunie mirosul de piele, miros de atîta timp mănuși și genți din piele încît îmi pot da seama că nu numai despre asta e vorba aici). Mai e încă unul, care apare în două cazuri: „mosc”. Să fie mosc?

Să descriu despre ce-i vorba: aș descrie nota asta drept animalică. E respingătoare fiindcă miroase, vorbind pe șleau, a caca (de asta nu pot să accept Nuit Noire). Dar nu numai atît. Fecalele nu sînt decît unul dintre aspecte. Mai e ceva: e mirosul pe care-l simt atunci cînd trec, la grădina zoologică, pe lîngă cuștile cu lupi și cu feline mari. Nu pentru că animalele și cuștile lor n-ar fi întreținute cum trebuie, ci pentru că mirosul e imposibil de lichidat. Dacă e să aleg dintre mirosurile respective pe cel mai asemănător cu nota care mă chinuie, aș zice că e cel din jurul cuștilor de lupi cu coamă.

Nu știu de ce, mi-a venit în minte că ar putea fi castoreum sau mosc de zibetă. Așa o fi? Va trebui să întreb la parfumerie. Sau să aflu din alte surse.

Iar acum, să trec în sfîrșit la recenzie:

Dzing!

L'Artisan Parfumeur

Aţi citit vreodată Fram, ursul polar? Eu am primit cartea asta de Crăciun, de mult, în copilărie. Am deschis-o imediat şi am început să citesc:

"A fost o adevărată seară de despărţire.
Niciodată Circul Struţki n-a avut un program mai bogat. Gimnaşti şi echilibrişti. Cai şi elefanţi. Maimuţe şi lei. Pantere şi câini. Acrobaţi şi clovni. Toţi s-au întrecut în dibăcie şi în curaj, în răbdare şi în dispreţ de moarte, ca să lase o amintire neştearsă."

Dzing! îmi aduce aminte exact de primul capitol al cărţii lui Cezar Petrescu. Vrea să evoce un spectacol de circ; probabil că, dacă n-aş fi citit prezentarea parfumului pe pagina de internet a producătorului, circul ar fi fost ultimul lucru care mi-ar fi venit în minte. Dar aşa, nu pot să scap de imaginea lui. Ceea ce nu mă deranjează cîtuși de puțin.

Primul acord, cu care se deschide Dzing!, îmi aminteşte de pelicanol (lipiciul pe care îl foloseam la școală în copilărie; comestibil – îl gustam din cînd în cînd dar n-am pățit niciodată nimic), care dispare după cîteva secunde, cînd intră în scenă Nota Animalică Neidentificată (NAN). La început le lasă loc și altora: în primul sfert de oră se simte și un acord de piele foarte plăcut, ca acela al unui obiect nou din piele de bună calitate și alte diverse note dulci. Stadiul ăsta inițial, care aduce ușor în totalitate cu săpunul, îmi creează imaginea a ceea ce se întîmplă în culise înaintea spectacolului. E hărmălaie: regizorul se foiește, dînd ultimele indicații și grăbindu-i pe artiștii care intră primii în scenă. Artiștii, la rîndul lor, au trac sau visează la cum și-au petrecut seara dinainte sau la cum își vor petrece restul serii după spectacol. Își îmbracă, unul lîngă altul, costumele care miros a parfumurile dăților trecute și a parfum proaspăt de data asta. Asistenții înhamă caii și scot diverse accesorii din cufere vechi acoperite cu piele. Parfumurile se amestecă cu mirosul general de pudră care plutește în aer, iar animalele se agită în cuști (NAN). 
 

În stadiul următor, NAN începe să domine toate celelalte note: tigrii, elefanții, urșii ș.a.m.d. intră pe rînd în scenă. Se mai întîmplă să mai iasă temporar în evidență cîte o notă dulce, precum o adiere caldă care îți mîngîie fața, atunci cînd prin fața ta, în arenă, trece dresorul sau asistenta lui, sau cînd vreo doamnă din public își deschide poșeta, de unde își scoate batista parfumată.

La sfîrșit, după vreo oră și jumătate, NAN se retrage treptat, lăsînd în urma ei un amestec de parfumuri, blănuri și poșete scumpe. Spectacolul s-a terminat: artiștii răsuflă ușurați și obosiți; se retrag în culise, ca să se schimbe și să se odihnească. În momentul ăsta se simte în fundal o nută foarte ușoară și deloc neplăcută de transpirație (în ciuda conotațiilor cuvîntului „transpirație”). Publicul părăsește sala de spectacol și își ridică hainele de la garderobă. Se sting luminile, una după alta, iar artiștii pleacă să se distreze, fericiți de reușita spectacolului. Animalele s-au întors în cuștile lor, unde adorm.

În urma tuturor rămîne un miros plăcut, potolit, familiar, de „dolce far niente” - de caramel, de parfum feminin, de lemn vechi, care a căpătat patină (sau, din cînd în cînd, de așchii proaspete, precum cele care cad cînd ascuți un creion). E ca și cînd din spectacol n-a mai rămas decît o amintire, ca un soi de ectoplasmă pusă în mișcare de un mediu în timpul ședinței de spiritism, care treptat își pierde substanța. Sîntem în continuare în preajma arenei, unde nu se mai află decît ecouri, amintiri de imagini și de parfumuri. În stadiul ăsta, și din parfum a rămas o amintire plăcută, familiară și elegantă, foarte aproape de piele.

Somme toute, pot să afirm cu hotărîre, că Dzing! îmi place: am toată admiraţia pentru parfumurile complexe, care evoluează. Şi pentru cele ciudate - iar Dzing! e ciudat, cel puţin înainte de dispariţia NAN. Cînd evoluţia se termină, rămîne doar dulce, dar de o dulceaţă care nu oboseşte nici nu copleşeşte.

Iar imaginea circului e, din fericire, doar o închipuire ideală: în fond şi la urma urmei, niciodată nu m-am omorît după circ: mă enervau clownii şi mă deranja faptul că animalele sălbatice fac salturi la comandă.

Concentrație: apă de toaletă

Persistență: impresionantă, dar deloc evidentă – primele două ore se simte destul de puternic, iar după ce dispare NAN devine o urmă, iar apoi - o amintire (dar una care durează pînă a doua zi dimineaţa!)

Note olfactive: iris alb, ghimbir, cedru, şofran, tofi, piele, mosc

Disponibilitate: First in Fragrance , Luckyscent, L'Artisan Parfumeur  

Autor: Olivia Giacobetti

Surse foto:

Foto 2: http://libweb5.princeton.edu/visual_materials/Circus/TC093.html

Foto 3,4, 5: autor Barry Miller, http://picasaweb.google.com/barrytmiller131

Foto 6: http://www.fotosearch.com/photos-images/circus_2.html