Despre blog

Ideea e simplă: am observat că nu prea există bloguri dedicate exclusiv parfumurilor de nișă (zise și „de lux”) în română și mi-am spus că ar cam fi timpul să se înmulțească. Deși, sincer vorbind, îmi cam lipsește siguranța de sine. Nu mă consider „un nas” în materie de parfumuri. În momentul de față sînt în stare să identific doar cîteva note olfactive (de fapt sînt în stare să identific mult mai multe note decît aș putea să denumesc în mod obiectiv: sînt multe note pe care le recunosc și pentru care am denumiri, sau categorii, personale, care nu întotdeauna corespund cu categoriile convenționale). Nici nu sînt cine știe ce cunoscătoare: experiența mea e limitată și din punct de vedere temporal și în privința numărului de mărci sau de parfumuri pe care le-am întîlnit pînă acum. Nu știu dacă voi avea timpul și dispoziția necesară pentru a continua consecvent blogul.

Dar pe urmă mi-am spus: în definitiv – de ce să nu încerc? Critic de parfumuri nu sînt și nici nu aspir la un asemenea statut. În branjă nu lucrez și presupun că e cam tîrziu să mă recalific (de fapt, tîrziu poate că nu e, dar nu-mi prea doresc). Ceea ce vreau să public pe blog e punctul meu de vedere personal, subiectiv, al utilizatorului final. Ca și produs de consum, parfumurile îmi sînt adresate mie (și multe altor persoane ca mine). Iar din moment ce parfumurile de nișă nu se reclamă în stînga și în dreapta, iar multe dintre ele nu sînt foarte ușor disponibile, opiniile altora sînt o sursă foarte importantă de informații utile. Mie uneia rar mi se întîmplă să dau peste un parfum nou așa, la întîmplare: de obicei citesc bloguri, de unde rețin nume de parfumuri  descrise în mod interesant, după care merg la parfumerie sau comand mostre pe internet. Iar cînd citesc recenzii de parfumuri, nu caut neapărat liste exhaustive ale notelor olfactive și informații tehnice despre cum nota x a fost îmbinată cu nota y. Asemenea informații sînt importante, ca să exclud, de exemplu, de pe wish list parfumurile cu note pe care le evit, cum e tămîia. Dar există o grămadă de posibile ingrediente, pe care fiecare persoană le percepe în alt fel; nu cred, de altfel, că ar fi cineva în stare să identifice absolut toată lista de ingrediente primare dintr-un parfum. Și chiar dacă ar fi, rezultatul ar semăna mai degrabă cu rezultatele analizelor medicale produse de calculator. În consecință - așa cum și eu caut mai descrieri de impresii, exact așa am de gînd să descriu pe blog impresiile mele personale. Care nu sînt nici mai mult, nici mai puțin valoroase decît impresiile altora. Howgh.

Mai e o problemă: ne aflăm în plină criză economică și reduceri de salarii /pensii, iar parfumurile pentru mulți nu sînt o prioritate. Din cauza asta afirmația care urmează probabil că va suna ipocrit: eu personal nu cred deloc în caracterul exclusiv al parfumurilor de nișă. Nu sînt, sau nu ar trebui să fie, după părerea mea, domeniul snobilor care dispun de căruțe de bani, adică un soi de conspicuous consumption. Evident că există și din astea: sînt firme care se specializează în parfumuri superscumpe – Clive Christian, XerJoff etc. Eu personal le evit: în afară de lipsa de fonduri, mă calcă pe nervi faptul că prima (sau chiar, de multe ori, singura) afirmație despre un parfum se referă la preț. E drept că nu am căutat cu lumînarea informații despre parfumurile Clive Christian, dar pînă acum singurul lucru pe care l-am aflat despre ele e faptul că sînt (printre?) cele mai scumpe din lume. Nimeni nu spune nimic despre cum miros. Eu nu cumpăr prețuri (împreună cu prestigiul aferent), ci (atunci cînd pot să-mi permit) parfumuri. Drept pentru care prefer denumirea „parfumuri de nișă” și nu „parfumuri de lux”. Și nu sînt de acord cu transformarea parfumurilor de nișă în parfumuri de lux (a se citi: "cu bășini") cu ajutorul  prețului - de asta eu am de gînd să abordez tema prețurilor, printre altele în recenzii.

Și pînă la urmă – ce m-a determinat să creez blogul? Faptul că îmi plac din ce în ce mai mult parfumurile de nișă. La un moment dat am descoperit (din întîmplare) că „parfum” nu înseamnă lichid mirositor neinteresant în 99% din cazuri și care după maxim 30 de minute miroase ca orice alt lichid de genul ăsta, așa cum se întîmplă cu parfumurile de la Sephora. Am descoperit și că parfumurile interesante nu sînt precum acul în carul cu fîn, peste care poți să dai doar avînd un noroc chior sau înarmîndu-te cu multă răbdare și toleranță pentru mirosuri proaste sau mediocre (ca la Sephora); din contră, procesul de căutare a unui parfum potrivit pentru mine însămi poate fi foarte pasionant ca atare. Pentru prima dată în viață, mi-am dat seama cît de important e simțul mirosului și am început să mă bucur de tonele de amintiri olfactive despre care nici nu bănuiam că există, pe care parfumurile le aduc la suprafața sferei mele conștiente. Am dat peste diverse parfumerii de nișă, care din fericire nu de mult au apărut și în România (dar din păcate, după știința mea, deocamdată numai în București) și am început să le frecventez din pura plăcere de a descoperi noi parfumuri și de a sta de vorbă cu persoane care se pricep la parfumuri (iar majoritatea consultanților cu care am avut de-a face chiar manifestă pasiune pentru parfum și nu doar cunoștințe învățate pe de rost).

Pasiunea asta a mea (în ultimul timp aș putea spune chiar „obsesia”) pentru parfumuri mă cam atinge la portofel – din cînd în cînd căutările mele se termină prin cumpărături. Mă străduiesc însă să nu cumpăr decît parfumuri pe care le-am testat de cîteva ori și despre care deja știu sigur că mi se potrivesc. Investesc și în mostre (care de cele mai multe ori nu sînt deloc gratuite, așa cum e scris pe unele dintre ele), nu neapărat în pespectiva achiziționării de noi parfumuri, ci a descoperirii de noutăți olfactive. Dar, zic eu, merită: enorma plăcere pe care mi-o fac aventurile olfactive îmi compensează găurile (mai mici sau mai mari) pe care le lasă în urma lor în contul meu bancar.

Ilustrația: A. Mucha, afiș din 1896; sursă - Wikimedia Commons