Vetiver (relativ) surprinzător

În afară de diversele alte răspunderi care m-au ținut departe de blog, în ultima vreme am probleme legate de parfumuri. Cine știe, poate că e un soi de criză a împătimitului începător al parfumurilor, iar dacă o să reușesc să ies din ea și să merg mai departe, voi intra într-o etapă mai avansată.

[În paranteză fie spus, un soi de criză chiar am, cauzată de creșterea numerică a colecției mele de parfumuri de nișă: am atins numărul de 10! It's getting serious. Lasciate ogni speranza...]
Probleme sînt, în mare, două:

• încerc din ce în ce mai multe parfumuri, dar foarte rar mi se întîmplă să mă lase cîte unul cu gura căscată; poate că am devenit blazată, sau că mi-a crescut nivelul așteptărilor? (pe de altă parte însă am și o experiență nouă: mi se întîmplă să ajungă să mă bucure foarte tare parfumuri care nu mă impresionează în mod deosebit la primul contact);
  
  
• mă frustrează faptul că nu îmi plac, mă lasă rece, sau nu înțeleg, parfumuri lăudate de alții în stînga și în dreapta, și în care îmi pun mari speranțe. Știu, experiențele olfactive sînt subiective, dar cînd tremur (la figurat) de nerăbdare așteptînd să miros un parfum despre care citisem multe opinii pozitive în prealabil, însă singura mea reacție cînd în sfîrșit dau cu nasul de el e „mmm... știu eu?” - mă enervez la culme.
  

Hip, hip, ura!

Acum mai bine de o lună (sau, mai bine zis, de acum mai bine de o lună) mă întrebam dacă are sens să scriu un blog de parfumuri. Între timp s-au ivit primele comentarii, și chiar și prima persoană care s-a declarat interesată de blogul meu. Și comentariile, și faptul că nu mai apare în dreapta jos propoziția „Nu există persoane interesate. Fiți primul”, mă bucură foarte mult. Și, în afară de asta, mă fac să mă simt responsabilă, precum Micul Prinț de trandafirul lui. Așadar – mă apuc de scris recenzia următoare, fiindcă în ultimul timp am cam neglijat blogul. Sper s-o termin repede și să o public încă azi.

Zambile și violență

Stau și mă întreb dacă eu însămi am vreo marcă preferată de parfumuri sau vreun parfumier preferat. Deocamdată cred că nu: fiindcă nu de mult au început să mă preocupe parfumurile de nișă, am tot încercat parfumuri ale diverselor case, create de diverși parfumieri. Am început să mă orientez în ceea ce privește stilul unora dintre case și parfumieri, dar nu pot să spun că una sau unul anume mă atrag în mod deosebit, așa în mare. Pe de altă parte, aș putea spune ce mărci NU se prea potrivesc cu ceea ce îmi place mie. Acum ceva timp eram convinsă că Penhaligon's e o marcă neinteresantă – mi se părea foarte englezească, adică serioasă și „understated” (ceea ce pentru alții poate fi o virtute, pentru mine însă nu). Pe urmă, din întîmplare, am descoperit în oferta firmei Penhaligon's cîteva parfumuri foarte interesante. Ceea ce, din păcate, nu înseamnă neapărat că sînt în stilul meu.

Bluebell

Penhaligon's

Vetiveruț

Acum exact un an m-am îndrăgostit de vetiver. Am primit (fără s-o cer) o mostră de Encre noire Lalique, despre care citisem deja. Însă dat fiind faptul că pe mostră scria „pour homme”, iar parfumul despre care citisem era descris de o femeie, am crezut că era vorba de versiunea feminină (care și ea există). Dar, mi-am zis eu, hai să încerc. A fost dragoste la prima adulmecare.

Dar nu despre Encre noire am de gînd să scriu acum. Encre noire e idealul meu de vetiver. Mai întîi n-am căutat în mod deosebit alte parfumuri unde vetiverul e dominant, dar pe urmă, mai mult sau mai puțin din întîmplare, le-am descoperit pe unele dintre ele. Spre surprinderea mea, o parte sînt chiar interesante. Și mi-a venit în minte că aș putea chiar să mi le cumpăr, așa, din admirație de colecționar. Pînă să ajung însă să le cumpăr, o să le descriu. Primul va fi...